Uiți de umbrelă
Și de tine
Mergi grăbit
Pășind apăsat
Împroșcând necunoscuți
cu amintirile tale de amnezic
Și tu rămâi ca un pahar gol
Ce așteaptă să fie umplut
Cu cine știe ce vin nobil
Dar apa de ploaie
Te umple
Și tu nu spui stop
Ca turnată
de un chelner distras
Apa se scurge din tine
Cu tot ce erai tu
Sau ce ai fi putut fi
Nu ești nici jumătatea plină
Nici jumătatea goală
A paharului
Jumătate din mine
Te-a băut
Pe nerăsuflate

Beată de tine
scriu despre
ploile grele de octombrie
și despre cealaltă jumătate de mine
încă însetată.