S-au frant coroanele de marmura
Din copaci crescuti in amintiri tarzii
Au ramas doar cioturi triste,inramate
In carcase goale de bijuterii

Un orb s-a uitat absent,cu ochii mintii
In priviri inutile de ignoranti
A distrus imaginea valorii proprii
Pentru cei prea lenesi si pedanti

Un gand livid imi tremura in creier
Iar pasii tai suna atat de cadentat
Am descaltat o frunza de durerea
In care singura,candva s-a aruncat

S-au destramat orchestrele de ploaie
Din trasuri negre cu cai de argint
Au ramas drepte,salvate-n picioare
Numai acorduri de chitari lacrimand

Am cautat unde o infasasem la inceput,
Dar in scutecul cu miros crud
Am gasit un "nimic" rotund,crispat,
Ideea se sufocase si-a plecat