răcnet de verde, Doamnă de înjunghii
licărite de cerneală
ne-au crescut până la ceruri unghii
frumos să scrie pe un ciot de hârtie
în tranșee de noapte încă
un Ou de înger să eclozeze în odaia mea adâncă

țintuit de folos sunt din omul încă os
în o altă povestire în mine ridic mănăstire
paiangul
țese o clipă de fum subțire ca ștreangul
în care atârnă sfinții
de îmi tremură dinții
notorii în divina ferocitate

e frig și rugină în cetate
în tremurarea vocii tale, carnivoră
eu stăteam la cealălaltă margine de oră
în paradigm fără idei visam femei
apoi, pe retine
mi-am întors toate ale mele către tine