Apa mării ce-o să crească
Primește la sânul său,
Fără să se murdărească,
Alte ape dinspre hău.
Un surâs diamantin
Înflorește-n colțul gurii
Ca un strop roșu de vin,
Potolind grimasa urii.
Norii dezvelesc, stângaci,
Doar un colț de cer albastru,
Vântul șueră-n copaci
Ca o rugă de sihastru.
Þara este-n cumpănă,
A rămas fără miniștri
Lumea-n stradă deapănă
Vorbe calde cu vardiștii.
Două babe dau din clanță
Invocând moartea păgână
Care vine din vacanță
Să ia tinerii de mână.