fără ideal, lipsit de frumusețe, indiferent
împerechiați-mi antitetic ființa cu părerea
doar veți reuși o nouă bălmăjeală academică

doar doar am vrut să spun dar nu răsună bine

identitatea mea nu e mecanică și nici țel
chiar și șerpii știu să privească mai blând
prada care sunt zace cu zarea zăcând zid

emoția continuă de tristețe trebuie evitată

părerea erodează mădular cu mădular cerul
nor cu nor ba oiță ba inimioară peste câmp
fluturând stindardul zarvei către tăcuți

cine poate să audă cum crește iarba știe

natura nu e frumoasă sau blândă ci vie
poate că pictând-o o schimonosim eroic
cumințindu-ne în a vedea leșul părerii

la rever mi-am pus o floare de lână