liniște
cât de dulce și amețitoare ești
aș vrea să intru-în tine ca într-o noapte
grea de atâta ninsoare
și urmele să mi le acoperi
cu sărutul tău înfiorat
de cele mai multe ori
îmi era frică să dau ochii cu tine
să-mi privesc mâinile inepte
și palmele transpirate
dar acum am înțeles
și am ănvățat să te gust
să te sorb cu patimă gingașă
de fluture amețit de lumină
Potopul s-a sfârșit
când a reușit să te curețe de toată cacofonia
apele s-au despărțit ca să te primească ca pe-o regină
și deșertul s-a aruncat la picioarele tale
sărutând umbra spicelor de rouă
numai Luna mai are curaj să te-nsoțească
atunci când mă cauți
ca să mă strângi la piept