mi-am îngustat
atât de mult
orizontul căutărilor
încât nici soarele
nu mai răsare
din est

pentru mine
primăverile vin
de undeva
dinspre nord
încep timid
dezghețându-mi sufletul
razele de lumină
trec perpendicular
prin fanta
irișilor
înfloriți în ochii tăi

câteodată ninge
în sud
cu baloane de săpun
pe care le botez
atribuindu-le cuvinte
pe care nimeni
nu ar îndrăzni
să le rostească

tu râzi
ca și cum ai înțelege
că de nicăieri
vin primăverile mele
și râsul tău
e doar începutul
unui anotimp
la care altădată
nici nu visam
desprimăvărează-mă
numai atunci când noaptea
cade cu zgomot
de fruct copt
pe pântecul meu
ca-ntr-o livadă
a iubirilor interzise