mai ales aici printre mobile unde foarte rar se strecoară cineva
având creierii vâlvoi
nu te voi crede niciodată că mergi
că picioarele pe care calci îți aparțin în totalitate
și nu sunt cumpărate la bucată
dintr-un market no name
nu te voi crede niciodată capabilă să vezi mai departe de podea
sunt atât de umblat încât nu mă mai sperie
nici măcar gâfâitul unui ochi orb
pe care ți-ai scrijelit numele doar așa
să nu ți-l fure cineva care vede cel mai bine
cu degetele

tu ești singura care îmi poate deosebi fruntea de restul aplecat al zilei
singura care vede cum se împart oamenii
în roboți de bucătărie și cântece
care stropesc cu lăcomie
culoarea negru
ce aproape a încărunțit vânzându-se pe sine
atât de jos
în drum