Cu mâinile întinse am treierat grâul aspru
În timp ce alergam în cercuri misterioase,
Prin lanul încă verde necules de decenii
Cu macii triști și obscuri ce stau de veghe.
Spicele culese nu se potrivesc în ikebana
Plină cu amintiri uitată pe balcon în soare,
De unde lansez dintr-o jucărie stricată
Titirezi ce zbârnie pe cerul nefiresc de senin.
Ferstrele mute din cartierul nemișcat
Tăinuiesc povestea vechilor mei vecini,
Ascunși de moarte prin subsolurile mlăștinoase
Acum asanate de către cei puțini rămași.
Zdrobit de sfârșitul copiăriei mi-am început tinerețea
Într-o lungă și severă convalescență,
Alinată de viitorul liniștit ghicit de mama
În urmele lăsate de zațul negru și uscat
Mânjit pe fundul crăpat al ceștii de cafea.