dacă ți-aș scrie acum ar ieși un poem de dragoste
ar fi un text lung
despre copaci
aș spune cum alunecă zilele prin mine
cum le compun oasele
din oasele mele
cum fac tot felu de calcule încâlcite
din care îmi iese mereu egal cu zero.
până la urmă adun
scad
înmulțesc
împart
fără vreo logică
împart totul
cuprinsă de panică
împart ca să nu fiu singură.
ți-am spus că trăiesc într-un melc. ți-am spus.
trăiesc într-o infinitate


de aceea dacă ți-aș scrie acum
ar ieși un poem de dragoste cu o algebră a lui
un poem complicat
despre cel mai simplu lucru din lume.