prin noapte-n noi purtăm de lut războaie
în Mărul cel stricat pe jumătate
e o tăcere pură în cetate
și-abia întrevăzut, un pui de ploaie

ne fie rătăcirile iertate
sub falduri la mansardă de odaie
și nu ne duce, Doamne, la gunoaie
de inimile-n piepturi ni-s certate

adu, Divine, apa ce nu-ngheață
cu ea să ne spălăm pe-al lumii chip
prin oameni din greșeli ce nu învață

clepsidra-mi sângerează iar nisip
de mă apropie-n final de Ață
căci am făcut de viața mea risip