Ce miraj, și ce minune!
Dintr-un cer înnegurat,
Vin năvalnic spre cătune,
Stele de imaculat!

Pe la porți împotmolite,
Se ivesc înfofoliți,
Pici, fetițe-nsuflețite,
Cu obrajii rumeniți.

Ies în ulițe, zic: "Ura!"
În nămeți se năpustesc,
Iat-un bulgăre de-a dura,
Și un om gigant, clădesc.

Tiii! din lumea lui Gerilă,
S-a trezit și doamna Vânt,
Și săltase fără milă,
Un morman de pe pământ.

-Hei, poznașo! lent, rostise
Solul dârdâind de frig.
De ce m-ai trezit din vise?
Mă-nfiori de stau covrig!

L-a-nvelit iarna mea, dragă!
Colo, ceata de copii,
Chicotesc, se-mping, aleargă,
Printre fulgii argintii.