Am întins mâna dup-o stea
Dar am rămas cu ea întinsă
Fiindcă oricât de mult aș vrea
Steaua nu poate fi atinsă

Ea strălucește neîncetat
Printre puzderia de stele
Pe cerul veșnic încărcat
De taina visurilor mele

Care se-ascund prin galaxii
De teama hoților de vise
Ce scormonesc oriunde-ar fi
Ca să găsească porți deschise

Prin care să pătrundă-ncet
Sufletul să mi-l răvășească
Și să transforme-n desuet
O puritate sufletească

De-aceea când privesc spre cer
Și-mi caut visele prin stele
Întotdeauna cred și sper
Că n-ajunge vreun hoț la ele