Ai palme coapte-n multele atingeri,
La muntele Luminii îți duci sânul
Pe căi spre nicăieri umblând păgânul
Lipsit de a maternelor convingeri.

Zicea bijuterii de basm bătrânul
Cu zmeilor de pe Pământ învingeri
Și tu erai pe-acolo noaptea-n stingeri
Suind pe sfoara vieții Timp, hapsânul.

Montura-i gata a primi zăpadă
Și visul de femeie-n mine-l cerni
În zori să scot la luptă-a cărnii spadă.

Țigara-i dulce-n dimineți de ierni
Fereastra-i ochi de gheață să ne vadă
Cei duși, dar mai curați și mai eterni.