e mai bine să nu știi unde se duce durerea
care se zbate să se desprindă din piept
căci nimeni n-a văzut încă locul sau gheena
unde-ar putea locui

și e mai bine să nu auzi scrâșnetul de pietriș
sub sandale de lemn al singurătății
care macină sufletul sub soare arid
în toate nisipurile pustietății

e mai bine să fii pentru toate
pudra tăcerii
presărată peste neliniști
pentru că: „ajunge unei zile răutatea ei”