Ieri mi-am pus o întrebare și nu-i mereu o cutumă,
Între muzică și-o damă, să aleg, cine mă-ndrumă?
Care din acestea două te-mplinește cel mai bine?
Și dacă una-i mai bună, să îmi spună, poate cine?


În femeie te-mplinești, alungând singurătatea,
Fără să bagi seamă bine că-ți sacrifici libertatea,
Dar dacă iubirea asta se complace-n renunțare,
Nu se-ajunge, pânי la urmă, la-nțelegerea cea mare?


Ruina sufletului tău vine chiar și din iubire,
Dilatând flori de-ntuneric printre lacrimi de trăire,
Care-acoperă săruturi măcinate de obsesii
Pline de senzații false ce albesc vălul miresii.