Mi-e frică de răul absolut, răul care mă bântuie
Răul care e prezent în ceilalți, care scrijelește și sapă
Aruncă vorbe de ocară, desenează pe chipuri umbre și rânjete
Se descompune în nopți și zile monotone
Răul gelatinos care îți închide căile, te face statuie de piatră
Nu sunt sigură de unde vine acest rău întunecat, de dincolo de pământ
Vine spre noi în șuvoaie minerale, mereu
apă neagră pe un cadavru uitat.