Am să te uit când noaptea îmi va fi eternitate,
Sfios născându-se din umbră un curcubeu,
Și timpu-n nesfârșirea lui se chinuie să scape,
Să-ți fure amintirea din cugetu-mi ateu.

Te voi uita iubite, când pleoapele-mi îngheață,
Când cerul o sa-mi fie o scândură de brad,
Când tot ce-o să rămână e o lespede de piatră,
Și sufletu- mi adoarme în pieptul fără glas.