așa m-am născut
nimeni nu gângurea ca mine
țipam retoric și căscam filozofic
toți mă credeau pe cuvânt
mă iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apăsarea idioată a gravitației
se tot lăsa cu albirea părului
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai știu să țip întrebări deștepte
nu mai emit enunțuri de genul „nu-i bai”
ba pot spune că am învățat o tăcere tristă
cu fiecare nouă diplomă agățată de tavan

într-o zi o să mor din prostie
prea tânăr ca să mai știu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
și nu va fi niciun bai