De-aș fi ca alții nu mi-ar păsa
cu cine,
cât
și când eu viața îmi trăiesc.

De-aș fi ca alții, de toate m-aș lăsa :
de lene,
de visare;
de tine nu, căci te iubesc!

De ce țin minte răul,
greșeala,
vorba grea?
De ce nu sunt a mea?

De ce m-atrage hăul
vorbirii,
nesimțirii?
De ce mi-e mintea grea?

De ce nu sunt aiurea la minte
nebună,
neștiută ;
De alții neînțeleasă?

De ce sunt doar ca mine
la trup
dar și la gând?
De ce mi-e dor de-acasă?