Sunt ce vreau: un molid
care nu vrea să se plece
peste frumoasa genune
dintre două zeițe
sânii lor mârâie toată ziua,
întărâtate,
spre mine, imaginarele fiare
din oglinzile lor. Iată-mă
ținând cu mintea
un fluture
ce nu poate să devină omidă
frunza copăcelului din mijlocul
pădurii;
pietrele scapără sânge,
furioase
tristețea lor de animal
că nu pot deveni oameni.
Sunt, într-adevăr
el ce sunt: o existență
inoxidabilă, sidefie,
o copie - greșită! - a
zeului Hercule
redenumit și "Patroclu"
de zeii cei târzii.
Sunt un cal
și trebuie să beau
în câteva secunde
apa din izvoare, așa cum se adapă
fiarele
cât mai aproape gura izvorului.
Un ochi al meu e limpede
și râde
iar celălat
un clopot care plânge
Dar îmi revin - când sunt
îndrăgostit