Am venit cu pălărie
Să îți spun tot ce gândesc
S-alung demonii din mine
Și apoi, doar să privesc...
Pălăria mea e vie
Paiele din ea suspină,
Capul meu le-aude glasul
Ea cerșește doar lumină.
Când am cumpărat-o știu
Nu era alta ca ea
Și în somn eu eram viu
Și vedeam oglinda ta!
Norii obosiți de vânt
Încearcă să o alunge,
Capul meu va fi cărunt
Însă tu, chiar vei ajunge?
Uneori, când ploaia cântă
Mă învelesc cu stropii reci
Și te vreau să fii iar lângă
Alteori aș vrea să pleci.
Pălăria mea e calmă
Știe să țină secrete
Aș mai vrea din cer o toamnă
Și o vară cu regrete!
Eu mă apropii acum agale
Dezgolit de vîntul umed
Pălăria mea este în vale
Și aș vrea să mă încumet.
Nu contează câte lacrimi
Sunt acum pe-acest pământ,
Dacă dealurile așteaptă
Te aștept și eu în gând!