În buzunarele mele și aerul este rarefiat
câteva monede se ceartă pe bunăstare
dar ea lipsește de mai multă vreme,
numai soarele mă privește cu compătimire,
împarte razele la fiecare cu multă dăruire.

Îmi intră sub piele imaginile din gânduri,
mă privesc în oglinzi pe care nu le recunosc,
tot ce vreau să spun îmi inspiră teamă
cuvintele-mi cad în genunchi și se roagă,
să rămână pe mai departe nespuse.

Cine știe cum vor fi interpretate
și mă pot îngropa în răul care se arată tandru?
Răceala lor m-ar putea umili fără să vreu
îmi ridică împotrivă pe cine nu mă aștept,
tăcerea mă ucide dar mă și salvează,
înlăuntrul meu rămân mântuit
mai mult decât în afară.