Auzi, fierbinte, luna răsărind?
Te chem să-mi vii în vis, mult prea iubiă.
Atâtea nopți pierdut-am doar gândind,
La revederea noastră-n astă clipă.

Mă-mpleticesc în nourii de stele.
Cum altfel dacă tu pășești spre mine,
Tot mai aproape, raza vieții mele,
În noaptea-aceasta plină de lumine?

Aud acum cum sânii tăi ridică,
Spre infinit, un univers întreg.
A fost geloasă dulcea Afrodită
De n-ai venit. Acuma înțeleg.

Ești doar o stea, un suflet liniștit,
Te-ai construit din razele de soare
Ce dintr-u-ntâi pe lume-au răsărit.
O, frumusețe caldă, orbitoare!

Picioarele-ți de-o catifea curată,
Pășesc spre mine drepte, ne-ntinate.
Și sărutarea ce mi-o dai e sacră.
În noapte-aceasta-i numai voluptate.

Ți-am construit un baldachin de-argint
Dintr-o cometă ce am prins-o-n grabă.
Chiar dacă-n astă noapte ochii-ți mint,
În adevătul pur, tu, îmi ești dragă.

Prin coapsa ta de-o albă armonie,
Voi semăna sărut după sărut,
Pe pulpa ta voi scrie-o poezie
Fără sfârșit și fără de-nceput.

Pe fiecare ochi voi pune rouă,
Pe fiecare sfârc, un gram de-amor,
Mă voi plimba cu mâinile-amândouă
Pe trupul tău, umblând rătăcitor.

Pe buza ta, voi semăna clăldura
A sutelor de mii de galaxii,
Și dacă dorm acum, nu te-ndura
Vreodată, din ăst somn a mă trezi!

Fie ce-o fi aici, numai să fie.
Lumea aevea e o pacoste.
Rămâi aici să facem cununie
În noaptea plină doar de dragoste!