Încerc să mă dezleg, dar corpul nu m-ascultă,
Privind abisul nostru, îmi cresc aripi de ceară.
Iubirea sus pe cer le-aprinde și mă-nfruntă,
Se vor topi cândva, mi-e frică să nu doară.

Și iar încerc să mă dezleg de setea gurii tale,
Dar cum să fac, iubire, că pașii nu m-ascultă?
Și le recit din cartea lumii, păcate capitale,
Dar ei se țin de tine, căci clipa-i foarte scurtă.

Încerc să mă dezleg de sânii tăi de zee,
Dar cum să-i las, iubito, izvor de dulce poamă?
Tu mi-ai promis o fată, minunea mea, femeie,
Să îți sfințească pieptul și laptele de mamă.

Vreau inima s-o smulg din pieptul meu de vie,
Dar fuge trădatoare și noaptea o ascunde.
Cu lacrimi și cu sânge pe-o coală de hârtie,
Îți scrie dulci poeme îndrăgostite,blânde.