de la o vreme nu mai aleg iau din platoul vieții ce mi se oferă
bucatele pot strepezi dantura precum stabilopozii
mușcați adânc de sare și de mare
păcatelor le dau
cămașă de-albastru chiar de-mi ard în profunzime umărul n-am să mă lepăd
nici de coasta prea albă nici de cruzime (ceva necesar supraviețuirii)
am să citesc în piatră despre iertare în timp ce-i
limpezesc apele și-i îmblânzesc zeii

portanța bucăților de lume care îmi translatează ecuatorul
este definitorie oamenii încă nu-și dau seama
de importanța texturii norilor de sub talpă și dantelăria
novelor ce o îmbracă la est de respirație

cred că palmele tale pot depune mărturie cum știu
înmulți pâinea și peștii în artere
să nu flămânzească pelerinii care mă străbat pe toate meridianele
contractez și un surplus de coșuri pentru stele
când pielea se-ncrețește a spaimă atât doar pot afirma
noaptea ne intră în ochi oricum
n-are rost să-i închidem
și să lăsăm minunile pe-afară

acum știu sigur apa și focul nu mai pot fi smulse din carne
nici dorința de-a mă poseda sălbatic

am învățat pe de rost
că nu-i bine să domesticim totul
sunt ultimul profet și-am încheiat armistițiu cu mine
după ce mi-am umplut de răni toate suprafețele
până am devenit un relief neted acum se poate exersa fără pericol
o alunecare diafană și tandră din toate unghiurile
am tocit pe versanți trepte și-am înnecat spațiul din eoni
sau din clipă
totuna
ai crescut în mine ca
o febră galactică nevindecabilă rețeaua de flăcări
sau iedera din brațele noastre vor mântui lumea de înstrăirea
din oase

golul din palme s-a umplut de îngeri
acum putem împăna toate atingerile cu sacru
înainte de-a intra în templu

și-al prăbuși ca o rugăciune de sânge
peste noi