Doamne,
Cât ești de măreț!
Nu mi-ai dat
Luciditate
Ca să pot privi isteț,
Plin de mine și păcat,
Dincolo de un coteț
Ornat cu singurătate.
Că am fost căutător,
Întrebând fără-ncetare
Ce e rău, dăunător,
Ce e bun și de ce, oare,
N-o să neg în fața ta.
De aceea mă întorc
Să trăiesc esențialul
Și, smerit, n-am să mai storc
Din cuvinte idealul.