Voi seca durerea
din lemnul verde
al trupului

cu sevă de nuc
voi unge
picioarele gândului

pun să-nfrunzească mugurii
din silabele sonore
ale cuvântului scris.

Din rădăcini respiră poemul
până la inima înverzită
de iubire pătrunsă

pe numele lui voi sigila
pecete de aur
ce nu se mai uită.

cenușă-i voi sufla-n ochii
morții pe drum,
să nu-l mai vadă.