sub straie de lumină în floare cade apa
e roua dimineții ori ploaie de argint e
ori lacrimă ce are amarul la sorginte
pe-obrazul cel cuminte de-n stele-și sapă groapa.
sub râu de nemișcare e straiul, să se zvinte
să nu îmbrace umed o floare de lumini
ce-a rătăcit cărarea prin codri de cuvinte
și a zăcut în temple căzute în ruini

femeie, numai una, corola să-ți deschizi
chiar dacă-n veșnicie amorul nostru orb e
te voi spăla de apă, să-ți fie doruri ghizi
pe căi ce te învață iubirea după vorbe.
și umbre fără noimă o floare mai colindă,
în sine-al tău, iubito, privindu-te-n oglindă