|
agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
|
|
| |||||
| Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial Mundart | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Amphibien - Dystonie Kontakt |
Kommentare der Mitglieder
Leser: 11861
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-27 | [Text in der Originalsprache: romana] |
eliberarea de trecut nu-mi aparține, tată,
încă mă sperie sticlele aliniate pe spatele memoriei, luciditatea că te vei duce într-o zi și nu voi putea să te plâng, pentru că o parte din mine a rupt zăbrelele copilăriei și acum mușcă din liniște și dor, ca dintr-un poem pe care nimeni nu l-a numit după sine, de frica aceea când duci metafora la râu să-i speli înțelesurile și curge în vene fluviu, apoi te întorci străin de cel care ești, de pereții la care ai urlat nopțile până la anevrism; tata e un tablou care-și schimbă unghiul după păpădiile fragile și sentimentul crește păgân de orice descifrare - încă mi-e frică de mângâierile toamnei, de frunzele desfăcute din obrazul cromatic; îmi aliniez spaimele și le biciuiesc în cruzimea macilor cuvintele ies bătându-se în piept unde ești, tată? tu, care m-ai pierdut de atâtea ori până să te iubesc, când orbecăiai printre fantasme și singurul mugur încolțea în vârful pensulei silabe orfane se desprind de mine și mama e frumoasă așa cum ai lăsat-o cu buzele pline de pământ doar eu mă îndoiesc de cer, iubire și de suburbii cândva o să revin, copilă, într-un anotimp purtând în brațe snopi de zăpadă. Poem câștigător al Marelui Premiu ”Agonia 2015”
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik