lasă-mă să-ți sărut tălpile
curățirea nu e un gest simplu iar tu
mă și vindeci trecând prin mine cu sensurile tale
cu esențele și crucile așternute
parcă se naște un semn complicat
pe care îl înghit mărunțit
din el covrigii așteptărilor mele încropesc
cina de taină a ființei
și tu stai ca un paznic fidel al inimii
sus de tot pe coroana din stânci
luminate de soare roase de furtuni apoi iar
mângâiate de zei
pe cine tălpile tale calcă și acum
mă întreb cine mai sunt și unde mă voi rostogoli
prezentului cale și cui
dacă totul se termină sau nu se termină
spune-mi tu de câte ori treci
de câte ori liber muști din călcâiul dezvelit al nădejdii

Anne Marie bejliu, 17 iulie 2016