te-ai trezit iar că-l reciți pe străzile astea de asfalt și gunoi
cuprins de dragostea cea mai ascetică de kenoza în poezie
spuneai că-l cunoști mai bine decât se poate vorbi
contopit vers cu vers într-o halucinantă eliberare de griji
dar spurcata clipă ți-a scos în cale un zid grafitti
artistul scria inteligibil "habotnicia e păcat" printre desene
lacrimile tale ar fi topit lutul unei oale și ar fi pus cleiul pe roată
apoi sec cu o prezență indiferentă chiar arogantă din spate
poetul din versurile astea a trecut grăbit și disprețuitor
pe lângă tine era un zid și o stradă soioasă
vântul amezii plimba hârtii rupte în loc de păsări
așteptați ploaia lui Pițis și finalul țigării spurcate