ni-i întuneric parc-a minți pierdute
sorbind a trupurilor des nectarul
de ne pândește-n iesle avatarul
și sinele ne e ca în redute.
mai vine-o șoaptă-ngreunând cântarul
că multe-au fost în infinit vândute
iubito-n margine de noapte du-te
să-mi spui ce stele am mai dat cu zarul.

e șiretlic în ochii tăi de vulpe
cum ești, frumoasă, dar nu pe degeaba,
e plod în oul dintre-a tale pulpe.

nu mă întrec la bani mărunți cu graba,
alăturarea graiului e-n culpe
și-i arșiță precum se vede treaba.