ies adulmec mă întorc revin
în fața porții aceleia
în sfârșit
mă hotărăsc
tai fără milă
oblonul care îmi tot aținea cerul

desculță alerg

nălucă

dispar

din peisaje lumești
din orizontul îngust
învechite, trosnesc cusăturile

te neliniștești
e greu să-nțelegi cât de singur vei fi

mă cauți

azi sunt doar a mea
a zborului care singur mă ține