Îmi place să beau dintr-o cupă
Nectarul ființelor vii,
Îmi place să mușc dintr-o drupă
Apusul orei târzii.

Când pârgul din pârg pârguiește,
Ca flutur’ din fluturul viu,
Când mâna pe piept odihnește,
Ca ramura-n lacul sălciu.

Îmi place-a rămâne-n picioare,
Pe iarba ferită de vânt,
Îmi place să beau din izvoare
Cunoașterea dintr-un cuvânt.

Îmi place să țin flori din crinii
Ce cresc la mormântul dintâi,
Când smuls-au din mine toți spinii
Măceșului de căpătâi.

Aștern liniștită, pe iarbă,
Lumină a ochiului sfânt,
Aștern la picioare rubarbă,
Să crească din mine-n pământ.

Privesc ochi în ochi o lumină,
Și în dimineața de azi;
Să soarbă din cupa mea plină,
Ca mugur din muguri de brazi...

14 iulie 2016, Constanța