toți visătorii au un Dumnezeu al lor
și Lui mă spovedesc cu spuse și nespuse

într-o realitate ostenită și alienată
unde cuvântul moare plin de metastaze
mi-e trupul plin de semne vechi
intraductibile, cernite și uitate

pe unde ești copile?
aici sunt Tată și-s gata de drum
văzut-am toate câte mi-au fost date
și urmele mi s-au scrumit de-acum

mă-nchid într-un cuvânt ca-ntr-un mormânt
și rugului îi las toată tăcerea mea
voi colinda tăriile ștergând colțuri de stele
cu praf de neființă mă voi îmbracă

nespusele vor încolți pe geamuri de uitare
și visători vor zidi pod către cerul Tău