Cânta pe vremuri o fanfară
În filegoria rotundă,
Duminicile înspre seară
Era plăcut să faci o rundă.

Răsuna urbea de cântec
În toată splendoarea ei,
Tineri prin vântul tomnatec,
Se sărutau pe-alei.

Și ieșea lumea la plimbare,
Câte-o bere se ciocnea,
Creștea inima-n fiecare,
De în strai brodat sosea.

Vremurile au trecut de-atunci,
Oamenii mult mai uniți erau,
De unde-ai venit, unde te duci,

Nu-i înteresa, doar petreceau!

La munca câmpului sudoarea,
Îi unea pe oameni ca pe frați,
Nu conta limba sau culoarea,
Cântau și copii și tați.