Mă chemi să vin de-acolo de niciunde
doar m-am ascuns în joacă-ntre stihii,
ca un copil, să văd tu până unde
vei căuta și dacă mă mai știi

Sau recunoști în mine dinadinsul,
cu care plâng păduri de poezii,
acolo unde nu pătrunde stinsul
imperiu de minciuni și fantezii

S-a perindat prin noi atâta vreme,
s-au dus cu noi atâtea veri târzii
cuvintele se-mbracă în extreme
și amorțim dar parcă suntem vii

Mă chemi să vin, din turle de poeme,
eu am uitat sau trebuie să vii?