Lângă izvorul din pădure
Stau visele să mă fure,
Liniștea și pacea domnește,
Al apei susur mă vrăjește.

Izvorul curge neîncetat,
În gândul meu, am cugetat:
Să-l ascult ce-mi povestește,
Pădurea cum înveselește.

Vine la el omul însetat...
De-atâtea ori aici s-a spălat,
În aerul proaspăt, ozonat,
De pădure s-a amorezat.

-,,Drumețule la mine când vii,
Două lucruri trebuie să știi:
Spală-te și lasă-mă curat,
Nu mă distruge... om însetat!”

I-am ascultat ruga și am plâns,
Atâtea păreri în timp am strâns...
Dar ceea ce mă durea mai tare,
Apa-l ierta pe fiecare.

Se dăruia dezinteresat
Oricărui drumeț sosit din sat
Și câti nu călcau în picioare,
Izvorul cristalin spre vale?
Covasna 29.07.2015