O noapte înflorită-n stelele apelor,
o încercuire colorată de vise
din adâncuri crește fântâna,
teii și-au scos florile la mezat
albinele ceruiesc faguri cu miere.

Lumina se-nclină odihnitoare
într-o dimineață atât de limpede,
femeile cu ochi de întuneric
vin la fântânile cântecului,
dorurile lor pârguite
lasă arome prin ierburi.

Surâsul topește-n ochii mei
o vară coaptă,
aduce miros de pâine caldă,
se plimbă iubirea fără cuvinte
ca sunetele într-o vioară,

crepusculul a fost înghițit de marea
părăsită de corăbii.

Prin evantaie se zbat
valuri de aer cald,
în vibrația sufletului meu
naște floarea de colț
pe tărâmul iubirii imaginate.