spun lumii că e târziu și tac, dar și tăcerea mă roade
o întrebare îmi sapă adânc în tâmple
dileme pe care nu le cunosc
și niciodată nu am să le aflu
pentru că nu sunt ochi străini de ochii mei
pentru că sunt lovituri străine de faptele mele
pentru că e o iubire
o ură
pe care nu eu le-am pierdut
nu eu le-am născut
mi-a căzut din mână viața
m-am aplecat să o ridic
și am simțit cuțitul omului înfipt în spatele meu
iar șoapta lui o aud continuu ca un ecou mincinos
moooori-mooori-mooori
nu am murit
am așteptat
presar această așteptare în calea mea și o sărut
pentru că ea niciodată nu mă vinde
nu mă mușcă
nu mă rătăcește