Eu te pictez cu raze de flori și de ninsoare
Ce-mi izvorăsc din vise cu flăcări de mister,
La răsărit de lună, când stele ard în cer
Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare,
Ca să-ți înalț altare din visu-mi florifer
Cu doine de lumină, mirabil giuvaer...
Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare
Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier
Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea,
Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor.
Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea
Și să te urc pe tronul eternului decor,
Unde, pe veci, domni-vei zdrobind prin ani uitarea
Iar eu rămân vulcanul de foc clocotitor !