Era pe când nu știam ce-i teama și mă dureau dinții de lapte,

mă inventam în jocuri și ele mă stăpâneau
disciplinat în preocupări.

Trăirea avea-n măduvă cutezanță
pornită la drum fără oprire.

Aproape de tânăr mă fascina căutarea
chiar dacă n-am dat de comori,

încercam să prind ce nu se lăsa prins,

poate înfrângerea mai dură să mă supună
dar nu pentru mult timp.

Ferecat în gândurile ce-mi dădeau năvală
rupeam din mine ocolul,
și urcam pieptiș în munții de piatră,
să cioplesc în gânduri fante de lumină.

Târziu se făcea seară în cuvinte
într-o atingere de crepuscul.