Privesc cum cade lumea la pământ,
frunze maro cu veșted plin…

Te-aștept mai singur
doar
pe tine,
goală în fața nimănui…
Te-aștept acasă
unde se dă războiul,
nu pe câmp…

Te-aștept în plin văz al tuturor
cu singura mea privire
arzând din ochii lor…

De nu-mi vii,
nici dacă te aștept unduită după tact,
nici dacă îți zâmbesc a măr,
să mă privești
mai devreme, mai târziu
cernindu-mă-n singur,
topindu-mă a iarna prea departe.

Cioplită bine-n sare voi fi,
cetățile arse privindu-ți …

Cioplită bine-n sare
cu gust de mare albastră-n plină vară...
A toamnă te voi aștepta
oriunde, oricum, oricând!