tu ești primejdie de poezie
stând în pervazul ochilor, frumoasă
și în privirea mea îmi ești faimoasă,
obligi gândiri la grea anestezie.
în noapte goliciunea ne apasă
și re-ntâlnim întâia erezie
sub clipa infinită de trezie
nu-i nimeni, zău, la Dumnezeu acasă.
de frumusețe-n inimă-n pericol
te-ating cu văzul leneș pe sub lună,
dulceața ta o strâng în vis apicol

dar ești doar lut și astfel o minciună
că în final îmi pare că-i ridicol
de trecerea-ți prin lume pun pe strună