Swetlana împletea zâmbind
coama cailor ei robuști
în mica grădină
de lângă granița macedoniană

în cisma de plastic violet
s-a vârât într-o zi o libelulă așa de zurlie
c-a trebuit să scoată afară
piciorul lung și gol

un buzat cu degete măslinii scorțoase
a pus-o subit cu gura în iarbă
greblându-i coapsele barbar
între caii nechezând

Swetlana a început să se urască pe sine mai întâi
apoi grădina cu libelule
încercând să vândă caii-povară
la târgul săptămânal