Fantasme dorm asezonate
În amalgamul de iluzii
Se regăsesc în cele toate
Dar mai produc chiar și confuzii.
Suport de atmosfera zveltă
De dinspre nopțile de toamnă
Tu stai cu gândul în alertă
De nu mai e și altă doamnă,
Ce poate a absurdiza
Trecutele plimbări de vară
Făcând chiar a agoniza
Iubirea ei din zori și până-n seara.
Iluziile sunt profunde
Realitatea este detașată
Chiar nu mai știi nici când, nici unde
Ea crede tot, sau suferă de-ndată.
Dar din el luciul de mătase
Realitatea se relevă
Și vezi năluci cu multe coase
Pornite către a lovi în vervă,
Și a rămâne deodată
Fără a fi inconfundabil
Curatul ce-i curat o dată
Și adevărul ce e inefabil.
Povestea se reduce-n doară
Căci ele gândurile negre
Au răvășit o altă mărioară
Dar au lăsat iubirile integre.