În pustiu, în munți, departe
Printre lupi și ursi sălbatici,
Într-o peșteră ca-n noapte,
Un bătrân tot spunea predici.

Avusese-un vis în care
Lumea era fericită
Nu mai era supărare,
Boli,tristeți ori moarte crudă.

Pe peretele din grotă
El scria ca va fi bine
Ca Dumnezeu ne suporta
Viețile noastre meschine.

Desi omul își distruge
Lumea în care trăiește
Iar planeta-ncet ajunge
Locul răului ce creste

Totuși, pentru o speranță
Ce o poartă omu-n suflet
Dumnezeu iarăși ne iartă
Și-om avea pe buze zâmbet.

Bătrânul,grăind în șoaptă,
Spune spre cer niște vorbe:
"Doamne,fii bun,te rog,iartă !
Iartă - ți turma ta,Tu ,Doamne!"