Adoarme ploaia în neant
Vântul pătrunde-n suflet
Gânduri plutesc mirobolant
Trăsnite sunt d-un urlet,
Ce vine din adânc de zare
Și umblă prin deșert
De se răscoală râu-n mare
Și fierbe imanent.
În arșița de sub pustie
Lângă cel fir de viață
Stau rău și bun într-o chilie
Și se tot iau la harță.
El răul spune clar
Că orice-ar fi să fie
Mai tot norodul e cu har
Înjură-n blasfemie.
El bunul este mai timid
Ca orice-n demnitate
Se lasă chiar a fi livid
Pierdut în fermitate.
Morala:
Nu arma dă foc prafului
Ci flacăra de veghe
Așa cum îi dat omului
Să treacă peste leghe.