Hai să te-nvăț, iubito, alfabetul
Cu-n fir de iarbă de la gât în jos,
Voi caligrafia încet secretul
Ascuns atent sub trupu-ți mătăsos.

În paranteza palmei voi culege
Obrazul rece-al florilor de mac,
Sub bluza ta pitite, se-nțelege,
Că pentru ele numai eu am leac.

O să-ți miroase păru-a iarbă crudă,
A munte și-a câmpie la un loc,
Iar eu, îngenunchiat de pielea nudă,
Voi pune virgulă, cât să mă joc,

Cât să-ți întreb cu-n fir de iarbă pieptul
(Și să-mi răspunzi așa cum știi doar tu)
De-ai înțeles cum e cu alfabetul,
Zâmbind, cu „da” pe buze, să-mi spui „nu”.